Iar nu inteleg de ce doare?Iara ma cuprinde aceleasi depresii,aceleasi ganduri,aceeasi durere....Iara vreau sa plang!Iara nu am putere si nici dorinta...Iara cad si iara sufar:(

          Din noua ceeasi poveste,acealsi lucru.In fiecare zi  ma apasa si am intreb de ce nu am stiut sa zbor...de ce nu pot invata din greselile altor,dar maia les de ce nu pot invta din greselile mele..pt ca la fiecare le pas le repet,si el tot repet....si doare.Nimeni nu inmtelege,nimeni nu vrea sa vada.Mi ales Tu!Mai ales El!
DE CE EU NU POT SA VAD CA IAR GRESESC?! 

Eriks..!cam greu..niciodata nu am stiut cum sta treaba cu el.Il cunosteam,dar acum parca nu.Era diferit;avea aceiasi costumatie mereu(chiar si acum):sacou gri,cravata neagra,acelasi par lung,negru prins in coada la spate;doar catea fire de breton ii acopereau ochii grii de culoarea sobolanuli;si fruntea.Inainte imi dadeam seama imediat cand se intampla ceva rau,acum insa..stiam ca ceva nu era bine,dar ce..?Privirea lui tulbure ii trada linistea.Motivul intalniri...avea legatura cu schimbarea brusca din Vayola.Eriks mi-a cerut sa-l duc intr-un loc linistit in care sa putem vorbi.Stiam locul perfect si ne indreptam spre el.Pe tot parcursul drumului,Newman nu scosese un cuvant;iar eu..eu nu indrazneam sa-l intreb ceva.(cu toate ca imi doream din rasputeri,sa-l iau in brate si sa-i pun 1001 de intrebari;dar cine indraznea!?)Am ajuns.Era un cafe-bar''Cannesses''.Era liniste si placut.Ne-am asezat la o masa,mai in spate.

-Avem nevoie de o echipa de oameni unici,asa ca tine,pt a controla o mare amenintare.Avea un ton calm dar din care reiesea o mare neliniste.

-Delecteaza-ma.Nu-mi placea deloc aceasta conversatie.Doream sa incepem discutia asta altfel.Ce naiba..a uitat tot ce s-a intamplat?Si in plus nu era vorba despre asta,dar...

Off,in aceasta ''meserie'' nu trebuie sa te lasi coplesit de vinovatie.Incerc din rasputeri dar..lucrurile pe carte le-am vazut,lucruri despre care majoritatea oamemilor nici nu au auzit...

Eriks continua

-Sunt mari framantari;''lumile''sar una la gatul celeilalte,vor sange.Necazurile de care vorbesc ar putea aprinde totul.

-Care lumi mai exact?

-''Lumea de dincolo''!

OWW!!!..asta era prea mult pt mine.

-Si acu ce vrei sa fac?sa vin si sa va salvez?

-Au fost momente cand asupra lumii planau pericole,care au necesitat serviciile unor persoane cu calitati unice!.

-Asa ca mine?Zau Eriks...vi si-mi spui ca ai nevoie de mine?Nu eram eu aia care...

-Taci!

-Oare de ce eu intotdeauna stiu ce se petrece,stiu unde sa tintesc,incotro sa ma uit,unde sa trag...????

-Dumnezeu are un plan pt mine,pt fiecare.

-Da,dar nu mi-ai stabilit tu viitorul?

-Conversatia asta nu duce nicaieri.

Despre ce era vorba in fond?Se uita la mine cun un fel de compasiune,si parca imi spunea ceva de genul''imi pare rau ca te bag in asta,dar avem nevoie d tine".

-Eriks,despre ce vorbesti?Ce se petrece?Spune-mi direct:

-Adineori am scos un demon dintr-o fetita.Parea ca voia sa iasa.

-Ce?Esti nebun?!Spusele lui m-au bulversat total.Noi suntem marionete pt ei,nu porti.!Ylay isi desfasoara doar placerile,pe bratele obosite ale pamantenilor.Eram socata de ce spusese.Incercam sa-i aduc argumente,ca ceea ce spunea era total deplasat(desii..stiam ca ma mint si pe mine).

Ne pot manipula,se pot distra pe seama si pe suferinta noastra;dar nu pot veni in lumea noastra.

El,nu parea deloc surprins de reactia mea.Fata lui nu schita nici un gest

-Vine o vreme pt.orice creatura,cand ideea de eternitate...vezi tu....devine pt.o clipa insuportabila.Numai gandul ca traiesc in umbra,in,,Lumea de dincolo'',putrezeste intr-o existenta solitara,goala.

Asa ca s-au hotarat sa iasa la suprafata,la lumina.

15 iulie-o zi frumoasa dar si..nu conteaza... ce-i scris asa trebuie sa se intample(chiar daca uneori cineva se joaca cu destinul);Lucrurile inVayola stateau din ce in ce mai rau,totul se inrautatea.Iarba..nu mai era chiar verde,soarele nu mai stralucea ca odinioara,iar oameni se simteau tot mai stresati si erau agitati fara motiv.

Ma plimbam pe strada.Eram cu capul in nori cum eram mai mereu de altfel.Vayola parea insa cuprins de o totala si devastatoare agitatie.Eram in fata unui magazin de animale;incercam sa fac conversatie prin geamul enorm, cu un pui dragut de catelus;cand in spatele meu se auzi un glas(da..stiu vesnica si clasica intalnire;da asa s-a intamplat..ce ati vrea sa fac?sa mint,sa schimb povestea pt a o face mai interesanta?)..

-Daca ai capul facut din ceara,nu te plimba cu el prin soare.

-Benjamin Franklin!

Era Eriks.Nu-mi vene sa cred;dorinta mi-se indeplinise,dar...motivul?!

Ma bucurat enorm revederea,dar Newman parea schimbat;era ..altfel,parea altul.Ce ciudata e viata.Faci atatea lucruri si totusi degeaba.Cand mori mai iei ceva cu tine?Nu!El facuse atatea lucruri..dar ce se va intampla cu el,ce se va alege de sufletului?Nu-i om rau;insa ca el,si eu si alte persoane suntem obligate sa incalcam unele Porunci pt binele altora....Noi suntem un fel de ''eroi''(spus mai poetic;viata noastra e o poveste,un basm).Si Gheorghe Miron construieste o poveste cu atat mai infioratoare cu cat e relatata la persoana intai;pe un ton firesc de (anti)erou.Moto-ul acestuia marturiseste o impartasire a doctrinei joiniste:''Acoperamantul pt suflet e trupul.Sufletul nu are nevoie de el.El poarta straie luate de la morti si haine aruncate de altii.Cand a intrat in trup,sufletul s-a contaminat de mizeria carnii,iar pt a o purifica trebuie sa te unesti cu cerul.Mai intai,sa te vindeci de necuratenia trupului.Trupul si carnea sunt rele.Si daca e rau trupul trebuie infrant supunandu-l la chinuri.Stai in canal,e bine.Te purifici.Leguma saraca,apa si bratul ca perna."

Am facut noi si lucruri mai dureroase decat astea.

Eriks a aparut ca un inger in viata mea.El ma motivat sa risc sa-mi traiesc viata asa cum sunt;sa ma accept cu calitati si cu defecte.

E momentul naruirii tuturor temerilor,e momentul declansator al crizei care se asterne intre mine,adevarata''eu''si ''lumea de afara''.

Ai tendinta de a-l compara pe Eriks cu un tata;nu?insa nu-i asa,i-as spune mai degraba frate(in plus nu era atat de batran).Si nu cumva sa te gandesti la iubire.Pt.mine asta e mai complicat....

Newman era si este la fel ca mine..neinteles de nimeni.Dar si el a avut norocul sa dea peste o persoana care sa-l indrume,sa-i arate calea cea dreapta.La fel a facut si el cu mine.A devenit prietenul meu.

Dar,hmmm...ce rea e viata.Acum cativa ani destinul ne-a despartit.Drumurile noastre s-au indepartat.Mi-e dor de el desi.....-asta gandeam la inceputul vacantei:mi-as dori sa-l mai vad o data;insa fara motivul binecunoscut de noi(....Cand ne-am despartit am facut un juramant:

Sa fi neinfricat in fata dusmanilor in fata dusmanilor,

Sa fi curajos si cu credinta in Dumnezeu,

Sa spui mereu adevarul,chiar daca asta te va conduce la moarte,

Sa ii ajuti pe cei neputinciosi,si sa nu fi nedrept!''....Si am hotarat ca ne vom reintalni,doar intr-un moment de criza;atunci cand se va intampla ceva rau;cand lucrurile scapa de sub control).Eu doream sa-l revad ,dar fara vreun motiv specificat mai sus.

Eram ca o arma care a fost distrusa si nu mai eram de folos incontinuare.Cand credeam ca nu mai am nici un folos,nici un rost pe acest pamant.....cand nu mai era nimeni care sa ma vada sau care sa se uite la mine...,atunci Eriks,a venit si s-a uitat la mine;iar ochii lui nu erau plini de ura sau frica.Ma facut din nou importanta,aveam un nou scop.Atunci in acel moment,cand pentru ceilalti eram doar ceva ciudat;si eu nu mai aveam curajul sa fac nimic;nu mai eram in stare sa ies pe strada sau sa dau ochii cu cineva;atunci acel prieten mi-a spus:

-sa razi inseamna sa risti sa pari un prost

-sa plangi inseamna sa risti sa pari un sentimental

-sa faci ceva pentru cineva inseamna sa risti sa te implici

-sa-ti exprimi sentimentele inseamna sa risti sa arati adevaratul''eu''

-sa-ti exprimi ideile si visurile inseamna sa risti sa le pierzi

-sa iubesti inseamna sa risti sa nu fi iubit

-sa speri inseamna sa risti sa fi dezamagit

-sa te faci cunoscut inseamna sa risti sa gresesti

-sa traiesti inseamna sa risti sa mori

Dar aceste riscuri trebuie asumate pentru ca pericolul cel mai mare in viata este ca nu risti nimic.Persoana care nu risca nu face si nu are nimic.Putem evita grijile si suferintele,dar astfel nu am putea invata,simti si schimba,creste,iubi si trai....

''DOAR O PERSOANA CARE RISCA ESTE UN OM LIBER''